Nu sunt mandra de ceea ca trebuie sa fac...dar in acelasi timp pentru mine nu este o alta solutie...nu vreau sa primesc lectii despre moralitate...vreau doar cele ce trec prin ce trec eu sa stie ca nu sunt singurile si ca exista cel putin o persoana care le intelege si care nu le judeca...
Puiut drag, nimeni nu te judeca! Te iubim!
RăspundețiȘtergereNimeni dintre oameni nu are voie sa judece dupa cum si scriptura zice...nu judeca sa nu fi judecat...
RăspundețiȘtergeredar cu siguranta Dumnezeu ne va judeca...vom da socoteala pt ceia ce facem
eu am trecut exact prin ceea ce treci acum , la 26 ani, aveam un job bun ..si totusi nu am avut curaj sa zic da ....nu putem sa accept ca mi se intampla tocmai mie ..la toti medicii la care am fost ma sfatuiau sa pastrez pentru ca este o varsta potrivita pentru o astfel de decizie..insa nu aveam incredere in persoana de langa mine ...implica multa respunsabilitate si nefiind o relatie sudata nu se putea pune pb sa -l pastrez ...asa ca mi-am facut programare la o clinica perticulara si am facut-o ...e un lucru minunat sa astepti un copil insa depinde si de momentul din viata in care soseste ...simteam acelasi lucru ca vreau sa scap..la um moment dat nu mai mancam de frica sa nu creasca ...Am facut cu anestezie generala..nu am simtit absolut nimic ..dupa ..m-am simtit usurata ...insa psihic ai ocazia sa o iei razna ...am crize de depresie ...ramai marcata...imi plac copiii la nebunie ...e un lucru care te urmareste toata viata si ai senzatia ca vrei sa dai timpul inapoi , poate decizia ar fi fost alta ..insa daca nu e cineva langa tine care sa te sustina ..oricat de curajos esti nu reusesti ...eu sunt una dintre cele care nu a avut curajul sa ia o decizie de una singura ...si a ales calea care parea cea mai simpla la acel moment...
RăspundețiȘtergere